Pentru cine,
a gândit Dumnezeu,
Carisma Zidurilor de Plumb,
ale Cerului care se prăbușește,
peste Norii Vorbelor Goale,
din Privirile deocheate,
ale Zilelor fără adăpost,
unde trebuie să ne cazăm,
Fericirea,
pe care nici una,
dintre Depresiile Absurdului,
nu vor să o înțeleagă,
atunci când vrea să fie alături de noi,
pe Zebra Disperării,
care ne traversează,
Non-sensurile Existenței,
către Moarte?
Sensul versurilor
Piesa explorează sensul vieții și al fericirii în fața absurdului existenței și a inevitabilității morții. Vorbește despre căutarea unui sens într-o lume plină de non-sensuri și despre dificultatea de a găsi fericirea în mijlocul disperării.