Scări de Amintiri,
ce nu se mai pot sprijini pe nimic,
cad peste fruntea Speranțelor,
strivindu-le,
cu Greutatea Speranțelor,
istovite și ele,
ce tocmai și-au frânt aripile,
Inimii de Jar,
care pare a se fi stins,
mai demult decât Vremea,
pe străzile pustii și triste,
ale Destinului nostru,
care rătăcește spre Nicăieri,
în căutarea Morții izbăvitoare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și disperare. Protagonistul se simte pierdut și rătăcit, căutând o eliberare finală în moarte, după ce speranțele i-au fost zdrobite.