Nu ştiu dacă poţi să mă crezi,
Dar piatra inimii mele,
Pe care ţi-am dăruit-o,
Este o parte din sufletul iubirii,
Ce nu te va părăsi niciodată,
Nici atunci când,
Amintirea acestui vis al vieţii,
Va deveni realitate,
În moarte.
Să ştii că şi atunci va fi mereu,
Numai ziua ta de naştere,
În împlinirea unei lumi,
Numai ale mele,
Care trăieşte prin tine,
Şi respiră aerul îngerilor,
Atât de fericiţi,
Pe vremea sufletului,
Împlinit de atât de mult,
Absolut din noi.
Să ştii că atunci,
Când eram împreună şi ne iubeam,
Când nu voi mai fi,
Decât o piatră dăruită cândva,
Am să te sărut cu întrega eternitate din mine,
Peste toate emoţiile acestei lumi,
Fără să înţeleg vreodată,
Că lacrimile trec,
Pe faţa sfântului iubirii noastre,
Şi rămân infinita iubire,
A eternităţii din noi.
28 Octombrie 2008
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și eternă, care transcende chiar și moartea. Vorbitorul își declară afecțiunea necondiționată și promite să iubească persoana dragă chiar și după ce nu va mai fi, transformat într-o amintire.