E goana prin deșert,
Soare-n ochi, nisip în piept,
Larg pustiu și vizitor,
O vedenie, un fior.
Calmă teamă, nu ai seamă,
Vis de vară, vino iară.
Vânt în plete, brune fețe,
Calmă sete, numai cete.
E iluzia din vis,
Boală cruntă, alb deschis.
Nuri, mărgele, narghilea,
În Serai visezi la ea.
Real miraj îmi dai curaj,
Calmă teamă, vino ia-mă,
Vis de vară, vino iară,
Crai de seară, a ta gheară.
Morgana!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie printr-un deșert, unde protagonistul este captivat de o iluzie sau un miraj, Morgana. Versurile evocă un sentiment de visare și dorință, amestecat cu o teamă calmă și o atracție irezistibilă.