De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștrii
De mii și mii de veacuri zori și-asfințituri sunt.
Să calci ușor, căci, poate, fărâma de pământ
Pe care-o sfărâmi – alt’dată era doi ochi albaștri.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii inexorabile a timpului și a ciclurilor nesfârșite ale naturii. Sugerează că chiar și cele mai mici lucruri pot avea o istorie bogată și o valoare neașteptată, poate chiar o legătură cu vieți anterioare.