Duse-s cele vreo trei zile ale vieții – pe vecie,
precum apa de pe fluviu, precum vântul în pustie.
De mâhnirea-a două zile nu-mi aduc aminte bine:
cea de ieri lăsată-n urmă, cea de mâine care vine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a trecerii inexorabile a timpului. Vorbitorul meditează asupra amintirilor și a sentimentelor de mâhnire, subliniind natura trecătoare a experiențelor umane.