Dervișule, dezbracă această haină scumpă
De care nu știai când te-ai născut!
Mantia sărăciei te prinde bine încă,
Lumea va spune: îl știm, e-acel necunoscut…
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la renunțarea la valorile materiale și la acceptarea unei vieți simple, sugerând că adevărata identitate nu constă în bogăție, ci în esența interioară. Vorbește despre familiaritatea lumii cu cei care aleg un astfel de drum, recunoscându-i ca fiind 'necunoscuți' dar, în același timp, cunoscuți prin simplitatea lor.