Tiranul este vulgarizatorul minunilor.
Vidul există atâta vreme cât nu cazi în el.
Mare greșită – nu există.
Dacă ceva tulbură menta sălbatică este câinele păzitor al sfinției tale.
Din gândul tău se încheagă soarele în rodie și se delectează.
Ani de lumină în ceruri – ani de înțelepciune în calcar.
Atâta socoteală dacă arată cumva și stângăcie – uite-l pe Dumnezeu!
Nu are călcâie – perfecțiunea.
Când auzi bătaia vântului înseamnă că seninul e bântuit de vârcolaci.
Sensul versurilor
Piesa explorează concepte abstracte și paradoxuri ale existenței, invitând la reflecție asupra naturii realității și a divinității. Versurile sugerează că perfecțiunea se poate găsi în imperfecțiune și că înțelepciunea se ascunde în locuri neașteptate.