Codrule, măria ta,
Când mă chemi sub poala ta,
Nasc în mine aprigi gânduri
Ce dezgroapă-apuse cânturi.
Codru verde, zid de brazi,
Care-ai apărat pe barzi,
Codru verde, mare verde,
Urma-n tine mi se pierde.
Sus în munte, la izvor,
La izvorul cerbilor,
Jos în codru cântă cuc,
Cântă doină de haiduc.
Foaie verde, fir uscat,
Dor prin lumi eu am purtat,
Dor de taina brazilor
Și izvorul cerbilor.
Refren
Codrule, codrule, codrule,
Codrule, codrule, codrule,
La izvor, la izvor,
Să sting al meu dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie față de natură, în special față de codru. Călătoria spre izvor simbolizează o căutare a alinării și a stingerii dorului.