Scrisoarea ta mi-a destrămat
A visului beteală,
Ce viperă ţi-a-mprumutat
Veninul drept cerneală?..
Cu slova ta vin anii toţi,
Şi-n vraja lor mă fură..
În rostul ei mărunt cum poţi
Să-nchizi atâta ură?..
Cetind-o azi, ca alte dăţi,
În mine-un gând tresare:
Ce-ar fi s-o sfârtic în bucăţi
Şi s-o arunc în mare?.
Din ale scrisului tău veşti
Otrava s-ar desprinde,
Ca mâine-atât amar de peşti
Pescarii n-ar mai prinde..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o scrisoare plină de ură. Naratorul se întreabă cum poate exista atâta venin într-un mesaj atât de mic și se gândește la modalități de a scăpa de otrava pe care o conține.