E o zi frumoasă afară…
Simt că înnebunesc…
Căldura mă doboară…
Salcâmul umbrit, adăpostește
Niște idioți care zâmbesc.
Refren:
Afara-i clar, totul e minunat…
Mă uit la ei, zâmbesc sub copac (x2).
Printre ei este și-o ea,
Cu rochiță lungă și flori în păr,
Pe o muzică divină,
Pașii ei plutesc în văzduhul său.
Refren:
Afara-i clar, totul e minunat…
Mă uit la ei, zâmbesc sub copac (x2).
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de disconfort și alienare într-o zi frumoasă de vară. Naratorul se simte copleșit de căldură și iritat de oamenii care zâmbesc, găsind o oarecare fascinație într-o fată care pare să plutească într-o lume proprie.