Iubito, -ntre dureri amare
Ce-mi împresor lumescul drum,
– Trist drum, vai, unde nu răsare
Un singur trandafir nicicând –
Sufletul meu se-alină-acum,
În dorul tău, și-ntr-însul are
Un paradis de pace bland.
Iar amintirea ta mi-adie
Un depărtat ostrov de har,
Pe-ntinsa apelor pustie,
Pe-o mare tulbure și vie
De vifore, pe unde.. dar,
Acolo limpedea tărie
zâmbește în ostrovul rar.
Tr. Dan Botta
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorul profund și alinarea găsită în amintirea persoanei iubite, văzută ca un refugiu într-o lume plină de durere și tristețe. Amintirea devine un paradis de pace și un ostrov de har într-o mare de vifore.