Alergând de zor, în zbor,
Călătorind pe calea norilor,
Visul ne poartă foarte departe
Pe cărări demult uitate.
Norii plumburii se-adună fremătând,
Deasupra orașului vechi, posomorât,
Îngreunat de lume și de fum,
În aer se simte deja al iernii parfum.
Peste blocurile cărămizii, falnice ruine,
Zăpada cade cu fulgi mari-stele fugitive,
Mantaua albă acoperă-ntreg orașul,
Împodobind copacii, și la fiecare pragul.
Cu binecuvântare a venit iarna deja,
Bradul l-am împodobit cu spor,
Schiez în vis pe nor ușor
Urmărind cărarea stelelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie onirică într-un oraș acoperit de zăpadă, unde visătorul se bucură de frumusețea iernii și de magia momentului. Este o evadare într-o lume a fanteziei, plină de pace și liniște.