E-o ușă ce-n tata plânge
Când eu cerșesc puțină sare
Pentru o pâine de uitare.
Cine-o închide, cine-o strânge
Cu gerul lui de nepăsare?
Cine m-alungă și nu-ntreabă
Pe care drum venii în grabă
Să mă ajungă mai curând?.
Mereu în susul meu urcând,
Tot merg, implor, mă urmăresc
– Lege-a poemului meu, grea –
În umbra care nu mă vrea.
Sfâșii zadarnica-mi chemare
Unde-amintirile-mi petrec..
Voiam numai puțină sare,
Să mă găsesc, și-apoi să plec!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema memoriei pierdute și a căutării de sine. Protagonistul se simte alungat și încearcă să găsească o cale de a se regăsi, dar este împovărat de trecut și de umbra amintirilor.