Mi-am luat un ghiozdan, am plecat
Să caut un spațiu vidat
Numai o clipă, numai o clipă să scap.
Am luat-o pe deal prin păduri
Să stau în tăcere pe culmi
Timpul să tacă, lupta să treacă pe veci, vis frumos.
În mine pe raft stă o armă plină de praf
Un crez ruginit, înainte de vreme îmbătrânit.
Din vremuri când eram copii
Aveam noi o vorbă, mai știi?
Cine nu-i gata îl iau cu lopata, spuneai.
Dar vorba rămâne și-acum
Când viața se sparge pe drum
Încă mă doare și încă mi-e greu să m-adun.
O casă vrem toți, sufletu-ncercănat vrea un pat
Trec zile și nopți, frica mă ține treaz
Doamne dacă mai poți nu mă uita.
Caut un loc să dorm
Poartă-mă printre nori
Du-mă-ntr-un loc uitat
Doar eu și cel ce-a creat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de greutățile vieții și de a găsi un loc de refugiu, atât fizic cât și spiritual. Protagonistul caută un spațiu gol, un loc uitat unde să se conecteze cu sine și cu divinitatea, eliberându-se de frici și de trecut.