Vreau să mă văd alergând printre creste
Pe vreascuri să calc și pe frunze foșnind
La poalele muntelui zori din urmă să-i prind
Din urmă să-i prind și să-i rog să nu plece
Răcoarea și roua un pic să mai stea
Prin văi dimineața un strop să mai lase din ea.
Refren:
Și am să plec de-acasă mâine
Cu rucsacul și cu-un câine
Să mă duc în lumea largă
Urma ca să mi se piardă.
Și zorii au plecat, n-au putut să rămână
S-au dus mai departe cu ultima stea
Din urmă-n galop să-i ajungă lumina venea
Pe loc am rămas și din urmă privindu-i
Îi chemam înapoi, ei de drum își vedeau
Mi-au zis să-i aștept, răbdător până mâine să stau.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare în natură și regretul pentru trecerea timpului. Naratorul își dorește să prindă zorii și să păstreze frumusețea dimineții, dar este nevoit să accepte că timpul trece și trebuie să aștepte o nouă șansă.