Un băiat și-o fată mică
Stau privind o rândunică,
Și băiatu’ spune: – Mult
Îmi place să le-ascult.
Ciripind, pe rândunele,
Și pe alte păsărele,
Și mi-aș da ce am mai bun
Să pot ști și eu ce spun.
Rândunica îl privește
Și cu dragoste-i vorbește:
– Să-ți spun eu dacă dorești,
Drag copil ce ne iubești:.
Dimineața, noi, din toate
Păsările-ntâi sculate,
Ne-nchinăm spre răsărit,
Ciripind: țzrr… bvidevit….
Și apoi încep codroșii,
Cu cap sur, cu coade roșii:
Ticc… tecc… tec… și, după ei,
Prind brabeții mititei:.
Cirip-ci… să ciripească,
Până-ncep să se trezească
Și-alte păsări, care-n cor
Își înalță ruga lor.
Sensul versurilor
Un copil este fascinat de cântecul păsărilor. O rândunică îi explică cum fiecare specie își începe ziua cu un cântec specific, ca o rugăciune către răsărit.