În lume-născut,
Nimeni n-a putut
A fi fericit
Cu desăvârșit.
În zadar apune,
În zadar răsare
Soarele și luna
Fără de-ncetare,
Sufletu-mi putere,
Nici voință n-are
Să renunț la tine
Tu, iubire mare!
Nu știu de am vină
Pentru că iubesc
Și pentru iubire
Atâtea pătimesc,
Vinovați îs ochii
Ce m-au biruit
Ei mi-au cuprins viața
Până la sfârșit.
Vis e fericirea
La care gândesc,
Clipă e iubirea
Care o trăiesc,
Inima îmi spune,
Îmi spune în zadar
Că iubirea-n viață
Sfârșește cu amar.
Veșnic se înșală
Cel care gândește
Că ziua de astăzi
Mâine o găsește,
Ceasul ce se duce
Nu se mai întoarce,
Firul ce se rupe
Nicicând nu se toarce,
Că în lumea asta
Omu-și duce traiul,
Tot aici în lume
Poate găsi Raiul.
În lume trăind,
Tot patimi ‘cercând,
Necazuri răbdând,
Nimic folosind!
Sensul versurilor
The song reflects on the human condition, exploring themes of love, suffering, and the fleeting nature of happiness. It suggests that life is filled with hardship, and love often ends in sorrow, yet there's a possibility of finding paradise within this world.