Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l știe
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie.
Spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui adult pentru copilăria pierdută și pentru oportunitățile ratate. Perspectiva copilului din trecut, care se vede în prezent, aduce un sentiment de tristețe și dorință de a schimba ceva ce nu mai poate fi schimbat.