Eugenio Montale – Xenia (II) – 11

Reapărută dintr-o infinitate de timp
Celia filipineza a telefonat
să întrebe de tine. Cred că e bine, spun,
poate mai bine ca înainte. «Cum, credeți?
Nu mai este? » Poate mai mult ca înainte, dar…
Celia, încearcă să înțelegi…
La capătul firului,
de la Manila sau dintr-un alt
cuvânt de pe atlas o bâiguială
o-mpiedica și pe ea. Și deodată închise.

Sensul versurilor

O conversație telefonică misterioasă cu o persoană din trecut, Celia, care întreabă despre Xenia. Dialogul sugerează o pierdere sau o schimbare, lăsând un sentiment de incertitudine și melancolie.

Lasă un comentariu