Pe nisipul umed apar ideograme
ca gheara de găină. Mă uit în spate
dar nu văd adăposturi sau cotețe de păsări.
Poate-a trecut o rață obosită, sau poate șchioapă.
N-aș ști să descifrez acel limbaj
chiar dac-aș fi chinez. Ar fi de-ajuns un suflu
de vânt ca să-l șteargă. Nu e adevărat
că Natura e mută. Vorbește la întâmplare
și singura speranță e să nu se ocupe
prea mult de noi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității mesajelor naturii, comparate cu ideogramele șterse de vânt. Natura vorbește aleatoriu, iar speranța este să nu ne acorde prea multă atenție.