Cariul s-a născut, cred, într-un scrin
pe care l-am scăpat de mutări și inundații.
Sfredelul lui e-ncet, microsunetul nu încetează.
De luni și luni, probabil, se hrănește cu pulberea de rumeguș
fruct al muncii lui. S-ar spune că ignoră
existența mea, dar eu nu pe-a lui. Eu însumi
străpung fără să știu un trunchi
pe care nu-l cunosc și pe care cineva îl observă
enervat/ă de cri-cri-ul care iese din el,
un oarecare care sfredelește neconștient
de sfredelitorul său și așa mai departe într-un lung
ochean de bucăți una-ntr-alta.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea interconectării tuturor lucrurilor, folosind metafora cariului care roade lemnul. Sugerează că fiecare acțiune, chiar și cea mai mică și aparent nesemnificativă, are un impact asupra altora, creând un lanț nesfârșit de evenimente și influențe.