La prima lumină, când
neașteptat un uruit
de tren îmi vorbește despre
oameni închiși în goană
prin tunelul de piatră
iluminat pe muchii
de ceruri și de ape amestecate;
la primul întuneric, când
dăltița care roade
în masa mea de scris
sporește-n râvnă, și pasul
cantonierului se-apropie:
la lumină și la beznă, opriri încă umane
când tu stărui să le-mpletești cu fir de in.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre lumină și întuneric, natură și tehnologie, goană și oprire. Vorbește despre momentele de tranziție și despre încercarea de a găsi umanitate și conexiune în mijlocul acestora.