Am atârnat în încăperea mea dagherotipul
tatălui tău copil: are peste un secol.
În lipsa celui propriu, atât de tulbure,
încerc să reconstitui, dar e zadarnic, pedigree-ul tău.
Noi n-am fost cai, datele ascendenților
nu sunt în almanahuri. Cei care-au presupus
că știu nu erau ei înșiși existenți,
și nici noi pentru ei. Și-atunci? Totuși rămâne
că s-a-ntâmplat ceva, poate un fleac
care e totul.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a reconstitui trecutul familial și de a înțelege identitatea, având în vedere lipsa de informații și distanța temporală. Vorbitorul contemplă importanța evenimentelor aparent minore în definirea a ceea ce suntem.