Eugenio Montale – Lăstunul

Lăstunul adunat de pe trotuar
avea aripile îmbâcsite de smoală,
nu putea să zboare.
Gina care l-a îngrijit i-a spălat acele cheaguri
cu un pămătuf cu ulei și parfumuri,
i-a pieptănat penele, l-a ascuns
într-un coșuleț abia de ajuns
ca să poată să respire.
El o privea aproape recunoscător
cu un singur ochi. Celălalt nu se deschidea.
A luat atunci o jumătate de frunză de lăptucă
și două boabe de orez. A dormit îndelung.
A doua zi în zori și-a reluat zborul
fără să salute.
L-a văzut servitoarea de la etajul de deasupra.
Ce grăbit era, fu comentariul. Și când te gândești
că l-am scăpat de pisici. Dar acum poate
că o să se descurce.

Sensul versurilor

O persoană salvează un lăstun rănit și îl ajută să se recupereze. După ce este îngrijit, lăstunul își reia zborul, simbolizând libertatea și independența.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu