Știu care e ora-n care chipul cel mai de nepătruns
e străbătut de o grimasă crudă:
s-a dezvelit o clipă un chin ce sta ascuns.
Nu vede-aceasta lumea mergând pe bulevard.
Cuvinte, voi, mușcătura tainică în zadar
o trădați, vântul ce-n inimă sulfă.
Dreptate are Acela care tace.
Cântecul ce suspină este un cântec de pace.
Sensul versurilor
Piesa explorează momentul în care o suferință ascunsă iese la iveală, un chin interior dezvăluit printr-o grimasă. Sugerează că tăcerea poate fi o formă de dreptate, iar cântecul, chiar și în suspinul său, poate aduce pace.