Suntem sătui de…
e repetat în unanimitate.
Dar de ce, oare? De viață nu,
de moarte, vai de mine, nu e nici vorbă.
La de începe bifurcarea
din care fiecare braț iar se bifurcă
spre a se trifurce etcetera. Și poate
că și Obiectul este
obosit să se reproducă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment general de oboseală și dezgust, sugerând o alienare față de viață și o nemulțumire profundă. Repetiția versurilor subliniază monotonia și ciclicitatea experiențelor, iar ideea de bifurcare infinită sugerează complexitatea și dificultatea de a găsi un sens.