Nu mă citi! Timpul zăbavnic fuge.
Am încercat să-ncătușez clipita,
S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,
Dar zborul ei necugetat distruge.
Nu-ți mai lăsa pe un sonet smerita
Și limpedea răbdare care suge
Torenți de duh ce-s gata să înjuge
Trăpașul tău ce și-a rănit copita.
Mai bine-aruncă hățul și zăbala
Și sari în șea când zări se-mpotrivesc.
Învinge-n goana vremilor migala.
De-a zăbovi la osul părintesc.
Ridică vâsla, leapădă sfiala!
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul că timpul trece prea repede și dorința de a reține momentele. Vorbitorul îndeamnă ascultătorul să trăiască clipa și să nu se lase prins în trecut, în timp ce el alege să rămână în urmă, contemplând.
