Un cerb rănit – spun vânătorii –
Mai mare saltu-l face –
E numai un extaz al morții –
Apoi desișul tace!
Lovitul ștei țâșnește!
Zdrobit – oțelul sare!
Roșeața din obrazul
De ofticos – mai mare-i.
Armura spaimei – voioșia-i –
Nu vrei să fi zărit
Scuipându-ți sângele – și-un altul
Să-ți spună: „Te-ai lovit!”
Sensul versurilor
Poezia descrie agonia unui cerb rănit, surprinzând intensitatea durerii și stoicismul cu care acesta o înfruntă. Imaginea cerbului devine o metaforă pentru condiția umană, sugerând că în fața suferinței, individul poate găsi o formă de transcendență.