‘iene
Cu femeia fii bărbat,Însă nu și-amorezat:Cine inima-și păstreazăNu oftează.Cupa umpleți-o cu vinȘi îmbată-te deplin;Numai cine aiureazăNu oftează.Facă lumea orice vrea,Nu zvoni că este rea:Cine gândul nu-și trădeazăNu oftează.
Versuri corectate și adnotate
Cu femeia fii bărbat,Însă nu și-amorezat:Cine inima-și păstreazăNu oftează.Cupa umpleți-o cu vinȘi îmbată-te deplin;Numai cine aiureazăNu oftează.Facă lumea orice vrea,Nu zvoni că este rea:Cine gândul nu-și trădeazăNu oftează.
Nu doar acei care ne invidiază sau urăscNe trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubescNe limitează nu mai puţin.Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toateIubirile, libertatea îngheţată din înălţimileVidului. Dorind puţin,Omul are totul. Nedorind nimic,El este liber. Neavând şi nedorind,El este egal, deşi doar om, cu zeii.
Îmi iau numărul meu de pietreși le așez cât mai riscantși-ncep jocul convinsăcă oricum voi pierde.De ce joci, totuși?mă veți întreba.Ce altceva pot să fac?vă voi răspunde.Apoi liniștităvoi muta mai departepiatră după piatrămunte după munte.
Cine-i omul de nebiruit?E numai cel pe care nu-l clinteștenimic din ce nu stă-n puterea lui.Numai acesta-i cel ales.A-nvins în bătălia lui dintâi,va-nvinge oare și-n aceea care vine?El n-a putut fi cumpărat cu bani:dar nu-l va câștiga cumva femeia?În miezul zilei și-n mijlocul lumiis-a-mpotrivit victorios:oare va ști să stea-mpotrivă și-n toiul nopții, singur?Va fi el … Citește mai mult
Muntele.Țin locul unei pietre de pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regretabilă confuzie.Au trecut peste mineMașini mici,Autocamioane,TancuriȘi tot felul de picioare.Am simțit soarele până la osȘi lunaPe la miezul nopții.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente greleȘi importanteAm făcut bătături.Și cu toate că-mi portCu destul stoicismSoarta mea de granitCâteodată mă pomenesc urlând:Circulați numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!
Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi și nouă toate;Ce e rău și ce e bineNu spera și nu ai teamă,Ce e val, ca valul trece,De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.
În fum de nori furtuna urlăPe noaptea apelor adânci,Se-nalță marea ca o turlăȘi se prăvale peste stânci;Lung fulger – șarpe de jăratic –Le-ncinge fruntea de granit,Se luptă val cu val sălbaticȘi singur eu stau neclintit.Stau neclintit… ce poate oareÎnfricoșa pe cel ce-a fostPrădat de viața-nșelătoareȘi s-a jertfit fără de rost?Pe cel ce-a îndurat ocara –Năpârcă-n … Citește mai mult
Un cerb rănit – spun vânătorii –Mai mare saltu-l face –E numai un extaz al morții –Apoi desișul tace!Lovitul ștei țâșnește!Zdrobit – oțelul sare!Roșeața din obrazulDe ofticos – mai mare-i.Armura spaimei – voioșia-i –Nu vrei să fi zăritScuipându-ți sângele – și-un altulSă-ți spună: „Te-ai lovit!”
Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna:Tot ce are-nceput se va sfârși,Să fim dar fericiți când ne e bineȘi răbdători când greul ne-o lovi!
De poți să te păstrezi întreg la minteCând toți și-o pierd și tu le pari cel rău,De poți în tine să te-ncrezi cu cinsteȘi să permiți oricui dubiul său,De poți s-aștepți și nu te oboseșteȘi nu răspunzi asemeni la minciuni,Iar ura ură nu-ți pricinuieșteȘi nu te-arăți prea înțelept și bun.De poți visa, dar nu-i tiran … Citește mai mult