Dorul meu zboară spre tine, iubită,
porumbel călător spre țările primăverii.
În cetatea asta neagră, prăfuită,
abia-nfloriti, s-au scuturat merii.
Trec zilele ca oamenii rătăciți pe stradă,
în umbra caselor de mult întunecate.
Aici numai la înmormântări e paradă,
iar fetele sunt urâte toate, toate!..
Nici nu mai cred – gândul de-acum
Să-ți mai ajungă sub albastrele priviri:
aci chiar albatrosul cerului e înecat de fum
și bântuie moartea printre trandafiri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și o stare de deznădejde. Naratorul se află într-un loc întunecat și mohorât, unde frumusețea și speranța par să fie sufocate, iar gândul de a ajunge la persoana iubită devine din ce în ce mai îndepărtat.