El m-a atins, trăiesc să știu,
Atât a îngăduit o zi,
I-am simțit sufletul,
Mi-a părut fără sfârșit,
Și liniștit cum mări spăimântătoare
Lasă șuvoaie mici să se-odihnească.
Acum, sunt altfel ca-nainte,
Cum aș fi respirat pe sus,
Ori periat o robă regală;
Picioarele mele umblate atât,
Chipul meu e acum de țigancă, transfigurat,
Cu delicatețe numit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare profundă și intimă, rezultată dintr-o atingere spirituală. Vorbitorul este schimbat fundamental, simțind o conexiune sufletească ce transcende experiența obișnuită.