Însumi Lui m-am dăruit –
Ca Plată-L luai pe El –
Solemnul contract al unei Vieți
Fu ratificat astfel –.
Bogăția se-ntâmplă să-nșele –
Eu mult mai săracă pot fi
Decât crede-acest mare Cumpărător,
Iubirea – s-o am zi de zi –.
Și s-o văd – și-ar pierde Valoarea –
Cât n-o ia Negustorul – rămâne
Încărcătură subtilă un Basm
Din Insule cu Mirodenii –.
Cel puțin – așa – după un Risc Mutual –
C-un Mutual Câștig – ai rămas –
Faci dulci Datorii – peste Noapte – și nu
Poți plăti nimic la Amiaz’ –.
1862
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dăruire totală către divinitate, văzută ca un contract solemn și o plată supremă. Vorbitorul se oferă pe sine, renunțând la bogățiile lumești în schimbul iubirii divine, percepută ca o valoare eternă și inestimabilă.