Luna e departe de mare,
Și cu mâini de ambră
Umblă ca un copil cuminte,
Să deseneze de-a lungul nisipului.
Niciodată nu pierde o treaptă;
Supusă ochiului ei,
Vine atât de departe spre oraș,
Și la fel de departe pleacă.
Oh, Doamne, de ambră mâna ta,
A mea îndepărtata mare, –
Supusă ultimei porunci
Ochii tăi mi-o arată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dependență și supunere față de o persoană iubită, folosind metafore legate de natură, precum luna și marea. Emoțiile exprimate sunt de dor și melancolie, subliniind distanța și influența persoanei iubite.
