Emily Dickinson – XXXI

Luna e departe de mare,Și cu mâini de ambrăUmblă ca un copil cuminte,Să deseneze de-a lungul nisipului.Niciodată nu pierde o treaptă;Supusă ochiului ei,Vine atât de departe spre oraș,Și la fel de departe pleacă.Oh, Doamne, de ambră mâna ta,A mea îndepărtata mare, –Supusă ultimei porunciOchii tăi mi-o arată.