Din Cupe adâncite în Perlă
Beau o licoare destinată mie –
Nici Pivnițele de pe Rhin
N-au dat asemenea Tărie!.
De Aer îmbătată sunt –
De Rouă umblu amețită –
Prin hanurile de Azur
Mă clatin vara nesfârșită -.
Când beată-i izgonită Albina
De pe Corolele din lunci –
Cânt fluturii – se odihnesc o clipă –
Eu beau din plin atunci!.
Până când Îngerii și Sfinții
Pe la ferestre dau târcoale
Să vadă cum – de-atâta băutură
Rezemată stau de Soare
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de euforie și beție spirituală, indusă de elemente ale naturii. Naratorul se simte îmbătat de aer și rouă, trăind o vară nesfârșită și atingând o stare de extaz aproape divină.