Acolo a venit o zi de plină vară
Numai pentru mine;
Credeam că este pentru sfinții,
Ce revelau lumine.
Soarele a venit cam străin,
Florile, obișnuit, adiate,
Chiar fără vele solstițiul a trecut
Și aceasta înnoiește lucrurile.
Timpul rar a fost profanat de vorbe;
Simbolul unui cuvânt mai
Puțin folositor ca sacrament
Haine Domnului Sfânt.
Fiecare a fost sfințit la biserică,
Și e îngăduit tuturor acum,
De teamă să nu părem neîndemânatici
La cina Mielului.
Orele trec repede, cum vor ele,
Atinse aspru de mâinile avide;
Amândouă fețele privesc înapoi,
Prinse-n potrivnic pământ.
Când timpul a trecut, cum va veni,
Fără măcar sunet de șoapte;
Fiecare și-a legat alt crucifix,
Dar fără șnur nou.
Suficientă credință ca să ne ridicăm-
Din așezarea în mormânt-
Spre noua unire, justificată
De trecerea prin calvarul iubirii!
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de credință, sacrificiu și trecerea timpului. Sugerează o călătorie spirituală dificilă, marcată de suferință, dar care conduce spre o nouă unire și înțelegere.