Am înlemnit
la vederea cucului,
un cuc de pripas
la casele noastre.
Ce mai cuc sărac,
i-am văzut și fața
slăbită, sleită.
Eu jonglerii,
eu cu clovnerii
încerc să-l încânt
cu vânt, cucu vânt,
să-l distrez cu nimic
pe Fluieră Vânt.
Frig în ochi îi arunc,
din ulcioare de cucută
îi dau să bea,
ulcioare de foc îi întind,
pe pat cu cuie îl culc,
fac din cuc fachir,
lopeți de pământ
arunc peste el
și stele fumegânde,
și focuri crescânde..
eu cu clovnerii,
eu cu jonglerii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare dureroasă, în care un individ (reprezentat de cuc) este supus la suferință și umilință, devenind un fachir. Versurile sugerează un proces de sacrificiu și metamorfoză, unde durerea este inevitabilă.