A: Pietrele toate, la piramide
au oarecare asemănare.
Doar într-un punct sunt diferite
cele de jos duc greul cel mai mare.
B: E frumos că le deplângi așa.
Pietrele-acelea reclamat-au cumva?
Nu-s ele primele care-o duc greu
Mereu cei de jos duc greul, mereu.
A: N-ar fi în cazul ăsta mai bine
să-ntoarcem totul pe dos?
Poate c-ar fi o soluție-n sine
să pui piramida cu capul în jos.
B: S-ar surpa atuncea din păcate
și pietrele-ar fi din nou ridicate.
Iar, până la urmă, te-ai pomeni
că vârful e tot unde-l știi.
A: Dacă la oameni, pardon, la pietroaie
totu-i anapoda, neîntrerupt
nu crezi că până la urmă așa e
și majoritatea-i mereu dedesubt?.
B: Așa e. Geometria-i cuminte.
Nici sila, nici mila nu pot decide.
Doar dacă..
A: Ce-anume?.
B:.. de-aci înainte
nu s-ar mai face deloc piramide.
Sensul versurilor
Piesa explorează metaforic inegalitățile sociale prin imaginea unei piramide. Cei de la baza piramidei suportă greul, iar schimbarea ordinii pare imposibilă, perpetuând ciclul inechității.