Pământul e rotund. Se poate.
Nu are față și nici dos
Iar dacă i te uiți în spate
Îi vezi obrazul, ne-ndoios.
E drept, există lună, poezie
Și, undeva, și-un orășel
N-ai ce să-i faci. Așa a fost să fie
Iar când ești mort, te-ai săturat nițel.
Director fii! Fii gras și încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.
Fii prost. Dar și lucid. Fii așadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
și fii per tu cu Kruger și Schmidt.
Și să te culci cu soațele, în plus.
Îi zice „târgul liber”, cum se știe.
Să nu se pară că-i privești de sus.
E lumea populată, deci pustie.
Sunt chiparoși în sud, livezi cu poame.
Pentru-ofticoși, la sud e ca-n spital.
De nu câștigi e sigur că faci foame.
Opt livre cântărește-un prunc normal.
Să nu te lași împins, să-i scuipi în față
pe ceilalți oameni. Fă-o cât mai rar.
Nu e rentabil totdeauna-n viață,
căci omul nu e rău ci ordinar.
Sensul versurilor
Piesa explorează absurditatea vieții și a convențiilor sociale. Abordând teme precum moartea, statutul social și ipocrizia, versurile sugerează o viziune cinică asupra existenței umane.