Tramvaiul meu are suave aripi de libelulă
Seara mă poartă lin deasupra culorilor aspre
Mă depune în camera voastră tocmai mâncați
Potârnichi pepit tocmai vă ștergeți barba brumată
În vecini copilul primește două clopote la fund au
Pe terasa înstelată o femeie destoinică mângâie
Coarnele diavolului dar apa robinetului picură
Totul ar fi în ordine și chiar în distinsă dezordine
Numai că Nichita Stănescu lipsește iarăși de-acasă
Taie în lună litere de vis pentru țesut cuvinte de vis
Revine cu mantia zeului pe umeri deci rondul meu
Se încheie îmi dezbrac bufonul de romburi și cioburi
Și tramvaiul meu deraiază și nu-mi rămâne decât
Să iau din cuibul îngerului o bomboană de malț
Treptat dizolvându-mă
Sensul versurilor
O călătorie onirică cu tramvaiul, presărată cu imagini suprarealiste și trimiteri culturale. Eul liric se dizolvă treptat într-o realitate alterată, plină de simboluri și metafore.