Panait Cerna – Șoapte

Eu i-am văzut cum se pierdură singuri
Pe drumuri fermecate ─
În freamătul aromitor din crânguri
Șopteau, ca-n vis, cuvinte tremurate..
Era iubirea, visul cel dintâi:
Uitați de tot, ei toate le uitară ─
Privirea lor nu mai zărea-n afară,
Atât era de plină de văpăi..
Iar luna limpede din înălțime
Norocului de-o clipă surâdea,
Trezea cântări din somn pe câte-o cracă,
Și, bună și duioasă, poleia
Cărările pe unde-aveau să treacă
Îndrăgostiții ce visau subt ea..
Cum mamei care plânge-odrasle moarte
I-s dragi copiii toți ce-i ies în cale,
Și-i mângâie, și plânge, și-i petrece
C-un zâmbet de iubire și de jale,
Tot astfel astrul care n-avu parte
De suflete ce cântă împreună,
De viață care colcăie nebună,
Dă mângâieri perechilor uitate ─
Senine raze binecuvântate
Cad peste ochi, pe sân și se opresc
În sufletele celor ce iubesc ─
Larg seamănă peste întreaga fire
Îmbolduri la viață și iubire..
Eu v-am văzut pierzându-vă-mpreună
Subt bolți înfiorate ─
Ah, zâmbetele voastre toate, toate,
În sufletu-mi s-adună..
Dar uneori, arar, pe gânduri caz;
Un demon râde crunt, și râsul spune:
„Sărmani nebuni! Jăratecul de azi
Ca mâine e tăciune..
Iar inimile care fremătează
De viață caldă și de veselie ─
Le va-ngheța uitarea
Și-or sta departe, fără nici o rază,
Pustii și mute, ca o colivie
Din care a zburat priveghietoarea..
Ca mâine, alte umbre o să-i fure,
Și vor întinde brațele aiure ─
Va trece mut și rece fiecare
Pe lângă visul lui de-odinioară.
Cum trece orbul, fără să tresară,
Pe lângă frumuseți surâzătoare..
.. Nu știți că vă așteaptă deșteptarea,
Nebuni hrăniți cu vise?
Și nu simțiți de-acum că sărutarea
Dă mai puțin decât făgăduise?..”
Dar voi rămâneți surzi la profeție!
Cântați un imn nebun de veselie,
S-acoperiți cuvintele de gheață!
Iubiți-vă! Beția de viață
A celor de demult în voi să-nvie ─
Aceasta este clipa pentru care
Ne ducem jugul, toți, cu resemnare..
Prea trist destinul nostru a părut
Făptuitorului necunoscut,
Și-a plâns de milă, și ne-a dăruit
Această clipă de suspin vrăjit..
Îmbrățișați-vă! O sărutare
Să fie cea mai pură adorare
Ce din durerea vieții s-a-nălțat
Spre Cel ce unul altuia v-a dat..
Înlănțuiți-vă cu sete-adâncă!
Râdeți, cântați, cât ține visul încă
Legați-vă pe veci cu jurăminte:
În clipa-aceasta, inima nu minte!
Și, dacă mâine vrăjile-o să piară,
Nu v-au dat ele-ntreaga lor comoară?
Tot ce-a visat pământul vreodată,
Tot ce-ar putea să dea viața toată
E-n clipa sfântă care vă-nfioară..
.. Se pare că umana nemurire
Au pus-o zeii-n visul de iubire ─
De te-a-mbrăcat natura-nșelătoare
În purpur, ori în haine zdrențuite,
De ți-a deschis izvoarele-i vrăjite,
Ori de-ți întinde numai cupe-amare,
Tu simți că-n sfântă clipă muritoare
E totul..
După ploaie, stânca dură
Tot mai păstrează câte-o picătură:
Un strop ce licăre abia și moare;
Dar în viața lui de o clipită
Răsfrînge raza vecinică din soare ─
O lume infinită:
Tot ce-a văzut și o să vază încă
Eterna, muta stâncă..