Astăzi este ziua aceea, ziua în care a purtat
o lumină disperată care a murit de atunci.
Nu lăsați cei care trăiesc să știe să știe:
să ținem totul între noi,
zi, între clopotul tău
și secretul meu.
Astăzi este iarna moartă în țara uitată
cei care vin să mă viziteze, cu o cruce pe hartă
și un vulcan în zăpadă, să se întoarcă la mine,
pentru a reveni din nou la apă
căzut pe acoperișul copilăriei mele.
Astăzi, când soarele a început cu puțurile sale
pentru a spune povestea, atât de clară, atât de veche,
ploaia slăbită a căzut ca o sabie,
ploaia inima mea tare
salută.
Tu, dragostea mea, încă adormit în august,
regina mea, femeia mea, imensitatea mea, geografia mea
sărutul noroiului, tortul acoperit cu carbon,
tu, împlinirea cântecului meu persistent,
astăzi te-ai reînviat din nou cu cerul
apa neagră mă încurcă și mă obligă:
Trebuie să îmi reînnoiesc oasele în împărăția voastră,
Trebuie să-mi ascund datoria.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și melancolie, evocând amintiri din trecut și o iubire profundă. Vorbitorul își exprimă dorința de a se reîntoarce la o stare anterioară, posibil la o perioadă mai fericită din viața sa, și de a se reconecta cu persoana iubită.