1. E seară și-s singur în casă,
Doar gândul e prietenul meu
Îmi spune întruna de tine
Și să uit îmi este greu
2. Căci gândul n-ajunge în viață
În inima nu poți să-l ai
Dar când îl alung văd în față
Numai ceașca de ceai.
3. Durerea strivită-n scrumieră
Speranța pierdută în fum
Iluzia mea efemeră:
Sunt la capăt de drum.
4. Te-am vrut toată doar pentru mine
Din zori până mâine în zori
În loc ca iubindu-te doar
Să-ți dau aripi să zbori
Refr.
O altă tăcere ne poate salva
Ea spulberă gândul că poate nu ești a mea.
Cuvintele toate în umbră vor sta
Nu cere nimic, când îți dai inima.
Departe de mine e gândul doar inima-i prietena mea
O las să vorbească cu mine
Și să-mi spună ce vrea
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și dorință după o iubire pierdută. Naratorul se luptă cu gândurile și amintirile, găsind un refugiu temporar în tăcere și introspecție.