Un duh străin înspăimânta
ninsoarea ce sfârșea să cadă
și toți văzurăm prin perdea
urmele morții pe zăpadă.
Era un infernal balet,
o regrupare de culoare,
lumina se stingea-ncet
avertizându-ne că moare.
Copacii cloncăneau cu jind
un cor nervos de spovedanii
și casa se-nvârtea mugind
în jurul unei axe stranii.
Și toți văzurăm prin perdea,
aritmic, negrul morții scrupul,
un sânge viu care voia
zadarnic să-și refacă trupul.
Stârnindu-ne necontenit,
prea iute-i era dat să cadă
și-am auzit un fâlfâit,
lăsat de moarte pe zăpadă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă înfricoșătoare, posibil o viziune a morții. Elementele naturii și ale casei se contopesc într-un balet macabru, sugerând un presentiment sumbru și inevitabil.