Cucuveaua-mbufnată,
să nu t-aflai diu tioi aflată.
Ci ești ahat blăstimată,
și-ahat multu-nfarmacată.
Pi caie casa ai stată
și-pi-cai ugeac ai cântată,
di timeli s-au răvăită
s-oamenili tati, au murită,
s-oamenili tati, au murită.
Casa cea ce te-aninasi,
după cineri di cântasi,
era-unui telnic mare,
ti-oili n-avea misurare.
Cai cu iape misticate
și multe multe mușcate,
avea hili, avea nurori,
toți cu feate s-cu ficiori,
toți cu feate s-cu ficiori.
Pi casa de-andai cântasi,
parc-o stroflu il băgasi
Oile se-ngălbedziră
s-pan de una il supsiră.
Multe s-cali tu na muciară
păscându să-nfarmăcară,
tihtusiră hili, nurori,
cu feate, cu toți ficiori,
cu feate, cu toți ficiori.
Cas-armase pundixită
și di omaneni nemuntrită
pin-cadzu și-s face pade
și criscu iarba s-livade.
Sensul versurilor
Piesa descrie blestemul adus de cântecul unei cucuvele, care aduce moarte și distrugere asupra unei case și a locuitorilor ei. Cântecul cucuvelei este văzut ca o forță malefică ce aduce ghinion și transformă viața în pustietate.