Imperceptibil, tragic, revanșard,
prin cimitir mormintele pustii
vâslind din cruci, se-apropie de gard,
să-ntrebe de ai lor dacă sunt vii.
Și ere geologice străbat
pentru-a-și găsi, în cimitirul strâmt,
o cale către gardul ruinat,
că este grea mișcarea prin pământ.
Și ele-ajung atâta de târziu
acolo unde viii pot vedea,
încât nici vorbă de-a găsi un fiu
și de-a-și aduce-aminte cineva.
Și, ca să fie un coșmar întreg,
mormintele ajunse lângă drum,
printr-un efort de iarbă înțeleg
că-n cimitir sunt și ceilalți acum.
Se mișcă greu mormintele pe-alei
și crucile dau sunet și ecou
când morții se mai caută-ntre ei,
atât de singuri, c-ar muri din nou.
Ca și atunci când încă erau vii
și când la drum iubirea îi scotea,
ei între ei încet ar tăinui,
pe-o laviță întinsă la șosea.
Dar nu mai au cu cine sta la porți,
nici focurile-n uliță nu ard
de mii și mii de ani, și toți sunt morți,
degeaba vin mormintele la gard.
Sensul versurilor
Piesa descrie morminte care se deplasează spre gardul cimitirului în căutarea celor dragi, dar descoperă că toți au murit și au fost uitați. Subliniază sentimentul de singurătate și uitare care persistă dincolo de moarte.