Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ți sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ți sorb lumina din preajmă.
Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.
Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ți beau vinul din carafă,
Vreau să-ți beau vinul din carafă.
Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău și dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta și dă-mi strachina ta.
Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Sfâșie-ți pieptul și dă-mi inima,
Trebuie să-ți mănânc chiar acum inima.
Ridică-te, -mi spune, ridică-te repede,
Aleargă și mori la marginea urbei.
Chiar acum aleargă și pieri la marginea urbei.
E pletos și pocit, pare tânăr,
N-are loc de mine pe lume,
N-are loc de mine pe lume.
Mă uit la el, râsul m-apucă,
Râsul m-apucă și râd, și râd,
Și numai eu știu de ce râd..
Numai eu și Moartea știm de ce râdem,
Numai noi doi, numai noi doi,
Și poate și Soarele… Poate și Soarele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință violentă de a domina și de a consuma pe cineva, culminând cu cererea de sacrificiu și moarte. Naratorul pare să găsească plăcere în suferința celuilalt, împărțind acest sentiment macabru doar cu Moartea.