Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaștri,
Fiecare butaș va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriașe,
Păduri de plopi cu creștetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.
Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimașa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu..
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la o călătorie metaforică spre capătul lumii, unde se găsesc bogății naturale și, în cele din urmă, dragostea pierdută. Este o căutare a frumuseții și a sensului în locuri îndepărtate și neexplorate.