Prin crângul de stele al Căii Lactee
Aleargă haite de lupi.
Rupe mătasa albastră a cerului,
Vântule, dacă poți să o rupi.
Păsările Paradisului trăiesc
Pe unde nu cad niciodată zăpezi.
Trebuie să umbli pe Bărăgan
Dropii dacă vrei să vânezi.
Astă-seară, luna se asemuie
Cu o dropie dolofană.
Când vreau să scriu un poem de iubire,
Îi smulg din aripi o pană.
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea dintre natură, cosmos și sentimentele umane. Luna este personificată și asociată cu inspirația poetică, sugerând că iubirea și frumusețea pot fi găsite chiar și în locuri neașteptate.